Curiozități despre Colibița
Cunoaștem deja atât de multe lucruri despre Colibița, despre fauna ei, despre vegetația ei, despre obiectivele turistice pe care le ascunde, cât și despre oamenii de aici și despre modurile în care poți să-ți petreci timpul. Dar, câți dintre voi cunoașteți aspecte din istoria Colibiței?
Haideți să ne îndreptăm gândurile asupra veacurilor din secolul XIX și să aflăm ce spune istoria despre acest meleag al singurătății și al tăcerii care era în acele vremuri.
Colibița în vremea exploatării miniere
Ei bine, istoria spune că toată depresiunea Colibița era acoperită de păduri de molizi și de brazi, unde singurele urme care se puteau vedea erau cele ale urșilor și cerbilor, iar urme de om sau de secure nici că s-ar fi cunoscut pe acolo până în acele vremuri. Această zonă impresionantă și pură a României a fost găsită de o mână de mineri italieni care, impresionați de frumusețea și bogăția zonei, s-au așezat pe aceste meleaguri și, cu ajutorul planurilor minelor pe care le aveau, au început să exploateze aurul din zonă, profitând de „cetatea” naturală de care erau înconjurați și de lipsa oamenilor din zonă. Toate acestea până într-o zi când, niște ciobani i-au descoperit iar în scurt timp au fost sesizate organele fiscale. Atunci, minerii italieni au închis galeriile minelor și s-au întors acasă, cu toate hărțile pe care le dețineau.
Următoarea perioadă a însemnat pentru această zonă o serie de săpături în munte, pentru a se descoperi minele de aur în care au lucrat acei italieni, însă, fără nici un rezultat. Singura variantă care a rămas în acel moment a fost găsirea minerilor italieni, respectiv, planurile pe care ei le dețineau. După multe și multe căutări, a fost găsit un moștenitor al unui fost miner, care a înmânat autorităților române întreaga schiță a terenului și a minelor. Astfel, aceste importante fișe au ajuns în mâna bistrițenilor de la conducere, care, în primele încercări, nu au reușit să găsească respectivele mine. Văzând că totul este o enigmă, iar din punct de vedere financiar nu mai aveau posibilitatea de a continua cercetările, planurile minelor au ajuns la un cunoscut notar din Bistrița Bârgăului, care, din nefericire, a decedat în mod tragic pierzându-se odată cu el și toate hărțile miniere.
Până în ziua de astăzi nu s-au descoperit acele mine, însă, unii locuitori povestesc cum strămoșii lor aminteau faptul că există un tezaur dacic îngropat în aceste meleaguri, care era format din plug de aur și teleguță de aur, la dimensiuni naturale.
Descoperirea proprietăților curative ale Colibiței
Cei care deja ați pășit prin aceste zone, cu siguranță ați simțit prospețimea aerului și starea de bine pe care o aveți după câteva ore petrecute aici. Ei bine, nu doar liniștea zonei și conexiunea cu natura datorează această stare ci și potențialul curativ pe care Colibița îl are. Acum, revenind la secolul XIX, istoria spune că proprietățile terapeutice pe care le are Colibița asupra sănătății au fost descoperite întâmplător în jurul anilor 1880, când, un localnic din Bistrița și-a trimis fetița care suferea de tuberculoză să se odihnească la Colibița. După 3 luni, fetița s-a întors acasă sănătoasă. După acest caz au urmat și altele cu același rezultat pozitiv, iar, drept urmare, la 10 ani după vindecarea primului caz, s-a ridicat o clădire întreagă, peste apă, dedicată bolnavilor cu afecțiuni respiratorii.
În anul 1900 s-a înălțat o a doua clădire, dedicată tratării persoanelor bolnave de tuberculoză. În aceste două clădiri salvatoare au fost tratați ulterior, după primul război mondial, o mulțime de copii cu afecțiuni pulmonare. Fiind deja o zonă cunoscută ca având proprietăți terapeutice, cererea a fost și mai mare, iar această cerere a dus la ridicarea și celei de-a treia clădire, în anul 1925. În anul care a urmat, toate cele trei clădiri au fost achiziționate de către o societate clujeană, care le-au pus la dispoziție pentru tratarea gratuită a studenților care sufereau de tuberculoză. Din nefericire, în anul 1944, toate cele trei clădiri au fost incendiate… Chiar dacă acele clădiri au dispărut de pe fața pământului, proprietățile terapeutice ale zonei au rămas, iar cercetătorii și-au îndreptat și mai mult atenția asupra studiilor care să dovedească potențialul curativ.
Așa cum deja știm, Colibița are un climat plăcut și constant, lipsit de curenți puternici. Climatul subalpin are un efect curativ în special pentru persoanele care au probleme respiratorii, cardiovasculare, reumatice sau afecțiuni tiroidiene. Totodată, microclimatul prezent aici, cu o cantitate ridicată de ozon, este bogat și în aerosoli cu esențe volatile din compuși derivați din rășinile copacilor (terebentina), care ajută la creșterea numărului de globule roșii, îmbunătățirea asimilării oxigenului, creșterea imunității și scăderea tensiunii arteriale, fiind benefic inclusiv pentru asteniile nervoase.
Având acest climat care prezintă atât de multe beneficii pentru sănătate, cu siguranță și apa Colibiței este benefică. Știați că băile reci a picioarelor, până la genunchi, sunt recomandate persoanelor care suferă de tulburări circulatorii sau cefalee?
Surse:
Horațiu Dan Miron – echilibrul Colibița